Multe cărţi, aranjate pe domenii, preţuri şi autori. 2500 la număr: adică 2500 de oameni care au scris câte rânduri le-a dictat inima, în acţiuni şi personaje mai mult sau mai puţin asemănătoare, cărţi ce au coperţi diferite şi totuşi au fost scrise sub semnul aceluiaşi imbold: iubirea pentru scris.
Blasfemie pentru autori să se vândă cărţi cu 1 leu şi bucuria celui care găseşte în mormanul de cărţi nearanjate, hrană pentru suflet între două coperţi rupte sau decolorate. Amfiteatru pentru spectacolul vieţii prezentat în scris, anticariatul nu oferă numai un spaţiu de 4 metri pătraţi în care intri ca la promenadă, ci oferă linişte: o linişte pe care nu o găseşti nici în marile biblioteci. Cuvinte spuse în şoaptă, sau cuvinte deloc, emoţia unei clipe în care ţii în mână o carte pe care probabil au citit-o mulţi alţi oameni. Pe lângă faptul că un scriitor şi-a pus gândurile pe paginile galbene, însăşi cartea e un labirint, pentru că dacă ar putea vorbi, ar spune unde a mai fost, de cine a fost citită şi de câte ori.
"Între patru ochi cu moartea" nu e un gând de-al meu, ci e o carte. "Gândurile" nu sunt ale mele, ci ale unui scriitor de care nu am mai auzit până acum, dar care istoriseşte despre Iaşi şi începuturile acestuia. Printre promoţii pentru articolele de vară la îmbrăcăminte şi încălţăminte, printre falsuri şi adevăruri în legătură cu bijuterii pline de kitch, pe strada Cuza Vodă anticariatul stă semeţ, cu o firmă fără bling-bling-uri, fără muzică, fără afiş afară. "Întră cine vrea, rămâne cine poate", era sloganul primului cerc literar în care am păşit vreodată şi acum se pare că se aplică şi în alte cazuri. E-o stradă care era mândră cândva, dar care e întocmai ca un anticariat acum. Zgomotul de tramvai a rămas poate acelaşi, ca în timpurile de demult.
"Viaţa ca o pradă", scria Marin Preda.
Poate eu voi scrie "Viaţa ca un anticariat".
mi-a placut.din ce in ce mai esentializat.atmosfera sugerata este romantica,dar moderna.
RăspundețiȘtergere