Primul curs la care am asistat, începând facultatea, a fost Introducere în facultate: primii paşi în universitate. Când am ajuns în Copou mi-am zis: nu vreau, nu vreau.
Multă lume. Prea multă lume: multe emoţii şi întrebări. M-am întrebat dacă locul meu e acolo şi m-am întrebat care e locul meu între atâtea mii de oameni. Anul I : lucruri noi, profi mai mult sau mai puţin deschişi, un orar talmeş balmeş, pe care l-am înţeles până la urmă, dar tot trebuie să nu ajung eu în corpul în care trebuie, la un moment dat. Rectori, decani, profesori, preoţi, primar, preşedintele Consiliului Judeţean, senatori din senatul universităţii. Mi-a plăcut că a fost soare. Unii mi-au zâmbit, alţii s-au uitat urât sau întrebător. Şi am ajuns singură, într-un univers pe care nu mi-l pot asuma încă.
Mi-e frică şi totuşi aştept cu emoţie primul curs de mâine. Mă simt ca într-o cursă şi nu ştiu cum şi cât mă voi descurca, dar sper să prind putere şi curaj pe parcursul timpului. Îmi doresc să realizez multe lucruri şi îmi doresc să plec în Norvegia în anul II: Am să învăţ germană şi am să iubesc.
Voi vedea de mâine cum e...
şi sper să fie bine...
Va fi excelent , crede-ma . Facultatea e ca mancarea , iti faci pofta mancand :P
RăspundețiȘtergere